Cercetare-evidenta

Cuvinte cheie: Clisura Dunării, perioada interbelică, reforma agrară, Alexandru Moisi Keywords: Clisura Dunării, inter-war period, agrarian reform, Alexandru Moisi Reforma agrară din 1921, apărută ca o concretizare a promisiunilor regelui Ferdinand I din martie 1917, către ţăranii care erau înrolaţi în armata română care a participat la Primul Război Mondial, poate reprezenta geneza proprietă-ţilor rurale agricole cu caracter familial de pe teritoriul românesc. În provinciile româneşti de la vest de Carpaţi, reforma agrară îşi găseşte cadrul legislativ în proiectul de lege dezbătut în Marele Sfat Naţional în 1919, votat în 1920 de Parlamentul României Mari, care urmărea reducerea proprie-tăţii latifundiare, formarea de proprietăţi şi exploataţii ţărăneşti şi crearea unor instituţii care să pună în aplicare prevederile reformei agrare. 1 Metoda de aplicare a reformei era stucturată în două mari acţiuni: expro-prierea şi împroprietărirea. Exproprierea se baza pe două principii funda-mentale: preluarea terenurilor de la proprietarii latifundiari în proprietatea statului şi plata integrală a preţului pământului printr-o justă despăgubire. Atât în Vechiul Regat cât şi în Transilvania pământul expropiat era diferenţiat în funcţie de formele de relief. La munte se expropriau loturi de pământ cu o suprafaţă de peste 50 de iugăre cadastrale în Transilvania şi de peste 100 de iugăre cadastrale în Vechiul Regat, la deal peste 100 de iugăre cadastrale în Transilvania şi peste 150 de iugăre cadastrale în Vechiul Regat, iar la şes între 200 şi 500 de iugăre cadastrale în ambele provincii. 2 Scopul principal al reformei agrare îl constuia crearea unei noi pături sociale de nivel mediu, reprezentată prin ţărănime, fapt ce conferă un